eve ,
Diagnosticul de hiperkinezie a fost pus încă de la vârsta de 1 an şi cinci luni ,împreună cu cel de parapareză spastică .Copilul meu până la vârsta de 2,5 ani nu a dormit o noapte normal ,nici cu sedativele prescrise de neurolog .Nici nu vreau să-mi amintesc de nopţile acelea ,iar ziua dormea ca un iepure , când credeam că dormea mai bine atunci se trezea şi începea să urle!
Referitor la mâini ,medicul şi asistentul care lucrează cu ea sunt de acord că membrele superioare sunt afectate de pareză dar mai puţin decât picioarele şi mai mult pe partea dreaptă !.Are un program încărcat pentru membrele inferioare şi deoarece era continuu agitată , la momentul respectiv mi s-a părut mai important să poată sta în picioare , să se poată deplasa ,etc.
Crede-mă că întotdeauna am lăudat-o şi încurajat-o ,indiferent dacă lucrurile îi ieşeau mai bine sau prost.Chiar mereu îi spun că eu la vârsta ei nu reuşeam să fac la fel de bine ca ea! Crezi că o pot păcăli, nici vorbă, ea ştie să-şi aprecieze rezultatele.De altfel şi medicul neuropsihiatru a observat şi a testat-o : ca rezultat medicul spune că are inteligenţa peste copii de aceeaşi vârstă ,dar cu psihicul este la limită .Hiperkinezia este reală ! Închipuieşte-ţi cum este să fii trezit la mijlocul nopţii de copil care îţi spune cu lacrimi în ochi că iar a avut un coşmar, sau cum să -ţi convingi copilul să nu plângă şi să închidă ochii că în noaptea asta nu va visa nici un coşmar ,etc.
Referitor la centre de realitare, nu ştiu la ce vă referiţi,fetiţa mea stă în sânul familiei de când am născut-o şi nu am lăsat-o singură la nici un program de recuperare ; întotdeauna am însoţit-o.
Ceea ce am scris aici nu este nici pe departe totul despre ea! De multe ori îmi reproşez că ar trebui să port un pix şi o foaie la mine să-mi notez absolut toate lucrurile anormale pe care le face sau care îi afectează viaţa!
Eve , îţi doresc sănătate ţie şi copilului tău !