Farmacologie

[c.moscu]

Clindamicina este un antibiotic din clasa lincosamidelor, derivat al lincomicinei, disponibil pe piata farmaceutica inca din anul 1966. De la aparitia sa, a fost utilizata cu succes in tratamentul infectiilor cu germeni anaerobi dar si al infectiilor cu germeni gram pozitivi in cazul pacientilor alergici la betalactamine. Recent, s-a pus in evidenta rolul clindamicinei in tratamentul infectiilor comunitare cu Stafilococ Auriu Meticilinorezistent (MRSA).

Mecanism de actiune:

Clindamicina blocheaza sinteza proteinelor bacteriene prin fixare pe subunitatea 50S ribozomala. In general, activitatea sa este bacteriostatica, dar poate deveni bactericida in unele conditii speciale.

Studiile de laborator au aratat ca, pe langa activitatea antibacteriana, clindamicina are si proprietati de imunomodulare :
• reduce adeziunea bacteriana la nivelul mucoaselor;
• faciliteaza chemotaxia, opsonizarea si fagocitoza leucocitelor ;
• inhiba productia de citokine (TNF-α, IL-1β) si NO ;
• creste productia de IL-6.
Spectru:

Clindamicina are activitate dovenita in vitro si in vivo impotriva urmatoarelor microorganisme:

Gram pozitivi aerobi
Staphylococcus aureus
Streptococcus pneumoniae
Streptoccocus pyogenes

Anaerobi
Clostridium perfringens
Fusobacterium necrophorum
Fusobacterium nucleatum
Peptostreptococcus anaerobius
Prevotella melaninogenica

Clindamicina are activitate dovedita in vitro impotriva urmatoarelor microorganisme:

Gram pozitivi aerobi
Bacillus spp
Corynebacterium diphtheriae
Nocardia spp
Strep agalactiae
Strep anginosus
Strep mitis
Strep oralis
Strep viridans

Anaerobi
Actinomyces israelii
Bacteroides spp
Bifidobacterium spp
Clostridium clostridioforme
Eubacterium lentum
Finegoldia magna
Micromoas micros
Prevotella bivia
Prevotella intermedia
Propionibacterium acnes

Clindamicina s-a dovedit eficienta in infectiile cu Chlamydia trachomatis, Gardnerella vaginalis si Helicobacter pylori.

Urmatoarele protozoare s-au dovedit sensibile la clindamicina: Toxoplasma gondii, Babesia spp si Plasmodium falciparum.

Urmatoarele microorganisme sunt rezistente la actiunea clindamicinei:
Clostridium difficile
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Enteroccocus.

Actiunea imunomodulatoare se observa in analiza hematologica chiar din a doua zi de tratament, si toate speciile de babesii sunt sensibile.

[c.moscu]

Farmacocinetica :- absorbtie orala in proportie de 90%, indiferent de prezenta sau absenta alimentelor ( de aceea prefer
administrarea orala , dar depinde si de starea pacientului si de posibilitatea colaborarii cu el )
-difuzeaza bine tisular: bila, os, lichid sinovial, tract urinar si prostata, tract respirator si lichid pleural.
- trece prin bariera placentara
- 90% se leaga de proteinele plasmatice
-timp de injumatatire 2-3 ore
- metabolizare hepatica (activ si inactiv) si se elimina biliar in mare parte si foarte putin renal In ghidul Angelescu de terapie antimicrobiana este trecuta in lista medicamentelor la care nu este necesara ajustarea dozelor in insuficienta renala.


Comentariu: Clindamicina are efecte pozitive in tratamentul toxoplasmozei cerebrale la pacientii imunodeprimati (este intens utilizata la pacientii cu SIDA sau cancer).
http://img833.imageshack.us/i/img006r.jpg/

[c.moscu]

Interactiuni medicamentoase:

Macrolidele (eritromicina, claritromicina, azitromicina) si cloramfenicolul au acelasi mecanism de actiune ca si clindamicina si de aceea, aceste antibiotice nu se vor folosi concomitent deoarece se antagonizeaza reciproc.
Clindamicina poate potenta efectele blocantilor neuromusculari, datorita capacitatii ei de a inhiba depolarizarea receptorilor nicotinici.


Efecte adverse:
- Tulburari gatrointestinale: glosite, stomatite, anorexie, greata, varsaturi, dureri abdominale si diaree.
- Reactii alergice: rash si urticarie; rar: eritem multiform, Sindrom Stevens-Johnson si reactii anafilactoide.
- Administrarea rapida intravenoasa poate cauza hipotensiune, aritmii si stop cardiac.
- Cresteri ale nivelului transaminazelor serice, icter.
- Retentie azotata, oligurie, proteinurie.
- Leucopenie tranzitorie cu eozinofilie, trombocitopenie, agranulocitoza.
- Poliartrita.


Aceste reactii adverse sunt rare, cel mai adesea au fost raportate diareea in 10-20% din cazuri si eruptia cutanata in 10% din cazuri.

Cea mai de temut complicatie a tratamentului cu clindamicina este colita pseudomembranoasa, determinata de tulpinile toxigene de Clostridium Difficile selectate sub tratament. Aceasta apare mai ales la batrani si dupa interventiile chirurgicale pe tractul intestinal. Din acest motiv, utilizarea sistemica prelungita a clindamicinei trebuie rezervata doar infectiilor severe pentru care nu exista alta alternativa de tratament.


Indicatii clinice:

Clindamicina este indicata in tratarea infectiilor grave provocate de microorganisme sensibile:
- infectii ale cailor respiratorii;
- infectii ale pielii si tesuturilor moi (rani infectate, abcese, celulita);
- osteomielita acuta si cronica;
- bacteriemii (indeosebi cele provocate de microorganisme anaerobe);
- infectii intraabdominale (peritonite, abcese);
- infectii ginecologice;
- toxoplasmoza cerebrala la pacienti cu SIDA;
- acneea vulgara (tratament topic).


Dozare si administrare:

Clindamicina se administreaza oral sau parenteral.

Pentru calea orala se foloseste clorhidratul (in capsule) si palmitatul (in solutie):
- Adulti :0,6-1,2 g/zi in 4 prize. In infectiile severe doza este de 1,2-1,8g/zi.
- Copii :8-16 mg/kgc/zi in 3 sau 4 prize. In infectiile severe poate creste pana la 20 mg/kgc/zi.

Capsulele de clindamicina trebuie inghitite cu un pahar plin cu apa pentru a evita esofagita.

Parenteral se foloseste fosfatul de clindamicina in injectii intramusculare sau perfuzii intravenoase:
- Adulti: Doza uzuala este de 0,6-1,2 g/zi in 2, 3 sau 4 prize. In infectiile severe poate fi crescuta pana la 2,7-4,8g/zi.
- Copii: 20-40 mg/kgc/zi divizat in 3 sau 4 prize.

Pentru uz local se foloseste conditionat sub forma de solutie sau gel 1%. Se aplica pe zona afectata in strat subtire de doua ori pe zi.


Concluzii:

De la aparitia sa in urma cu 40 de ani, clindamicina a devenit o alternativa semnificativa pentru tratamentul infectiilor severe cu germeni gram pozitivi si anaerobi.

Bibliografie:
1. http://www.medscape.com/viewarticle/571418_1
2. http://idinchildren.com/200501/pharmconsult.asp
3. Ghidul Angelescu terapie antimicrobiana 2005
4. V. Stoicescu - Bazele farmacologice ale practicii medicale

Autor: Dr. Iolanda Vivisenco (InfomediK)