Medicina hiperbară permite efectuarea de tratamente cu oxigen hiperbar, atât în cazul accidentelor sportive pentru o recuperare rapidă, fără sechele a accidentaţilor, cât şi tratamente de întreţinere pentru îmbunătăţirea condiţiei fizice. Oxigenarea hiperbară permite o creştere masivă a cantităţii de oxigen transportată într-un ţesut, ceea ce în condiţii normale duce la creşterea densităţii capilarelor (aşa-numitul proces de angioneogeneză). O reţea de capilare densă permite o oxigenare crescută a aparatului locomotor, ducând la creşterea performanţelor şi a rezistenţei la efort a sportivilor. Schemele de tratament se aplică sub controlul domnului doctor Franz-Josef Schnittker, medic specialist ortoped şi de medicină sportivă, Golf Medical Coach, cu îndelungată experienţă în tratamentul sportivilor din Germania.

În cazul aplicaţiilor menite să crească randamentul jucătorilor este foarte importantă alegerea perioadei optime pentru efectuarea terapiei. Un astfel de tratament echivalează cu o alergare de cca. 20 de kilometri. O aplicare la un timp foarte apropiat de o competiţie poate duce la epuizarea sportivului, pe de altă parte efectele oxigenului hiperbar diminuându-se în timp de la aplicaţie. Timpul optim între terminarea tratamentului hiperbar şi competiţie este de cca. 10 zile.

În cazul traumatismelor şi fracturilor, oxigenarea rapidă şi masivă a ţesutului ischemic (lezat) are o importanţă majoră în recuperarea rapidă post-traumatică. Studiile efectuate în străinătate arată că fracturile tratate în paralel cu tratamentul ortopedic şi cu HBO (oxigenare hiperbară) recuperează de cinci ori mai repede. În cazul necrozelor osoase aseptice, oxigenarea hiperbară este singura metodă de tratament ce permite reintegrarea sportivului. Pentru rupturile ligamentare integrarea oxigenării hiperbare duce, de asemenea, la scurtarea timpului de recuperare (de exemplu recuperarea în cazul unui ligament încrucişat se reduce de la 6 luni la 4 luni). Tratamentele individuale post-traumatice trebuie efectuate imediat după producerea traumatismului pentru mărirea efectivităţii acestei terapii.

Camera hiperbară din cadrul Centrului de Medicină Hiperbară şi a Scufundărilor, Constanţa, dispune de 13+1 locuri de tratament, având un sas de acces cu încă 2 locuri.

Durata şi numărul de şedinţe depind de efectul scontat. În cazul terapiilor de grup, pentru creşterea randamentului echipei, se recomandă o schemă de tratament la 1,4 bari relativ, 2,4 bari absolut şi două până la trei ore de administrare de oxigen, în funcţie de randamentul pe care jucătorul trebuie să-l aducă în teren, astfel că, într-o singură şedinţă poate intra întreaga echipă, inclusiv rezervele. De regulă sunt necesare 3-5 şedinţe, în funcţie de sportul practicat.

În cazul traumatismelor se recomandă şedinţe la 1,4 bari relativ, 2,4 bari absolut cu o oră şi jumătate de oxigenare hiperbară, numărul de şedinţe necesare fiind de circa 6 în cazul fracturilor, 8-10 şedinţe pentru rupturi ligamentare, circa 4 şedinţe în cazul rupturilor musculare, aproximativ 10 şedinţe în cazul Bolii Sudeck, 20-25 de şedinţe în cazul necrozelor osoase.